Untitled Fighter

 

27.09 - 15.11.2104

www.ivangallery.com

 

 

“Aşa cum ne vedem, rezistenţa este persistenţă, cedare la momentul potrivit, avans ulterior întotdeauna, atacul este doar un manifest al dorinţei, o versiune alternativă, eseu, a unei viitoare/foste posibile înţelegeri reciproce.

Scriu ce voi face, la vedere, pe mânecă - în limba felului în care sunt, îţi spun planul, cum vin şi ce faci. Ne contrabalansăm în cadrul aceluiaşi spectacol, pierzi echilibrul când te ţin bine.

Ştiu să fandez. Punctul ascuţit al floretei mele îţi înţeapă privirea, sclipirea costumului conţine mesajul care trădează. Ştim amândoi că, până la urmă, locul unde ne aflăm va fi al altora, opoziţia este un manifest al dorinţei.

Sunt acoperită, mă retrag în spatele unei cortine groase, sunetele se lovesc de faldurile hainei. Camuflajul unei apariţii gonflate, astăzi sunt mai mare decât par.

Unde, când a început antrenamentul? Mă înfăşor cu multiple existente, îmi desenez corpul, aura, spaţiul personal, acasă şi tot mai departe - aceasta este calea mea spre Marte şi nu mă întorc niciodată.” 

 

“As we see ourselves, the resistance is persistence, yielding at the right moment, moving forward behindhand, the attack is nothing else than a manifest of desire, an alternative version, an essay, of a future/past potential mutual

understanding.

I write about what I am going to do, goodbye, on the sleeve – using the-way-Iam language / the language of the way I am, I tell you what is the plan, how I come and what you do. We counterbalance each other within the same show,

you lose the balance when I hold you tight. I know how to thrust. The sharp point of my foil stings your eyes, the glowing of the costume contains the message that betrays. We both know that in the end the place we find ourselves

in will be others’, the opposition is a manifest of desire.

Where, when did the training begin? I wrap myself in multiple existences, I draw my own body, my aura, my personal space, at home and farther – this is my way to Mars and I am not coming back. “ Iulia Toma

 

Articol de Simona Dumitriu în Revista Arta